Autenticitatea Şi Dezvoltarea Personală

Autenticitatea și dezvoltarea personală

 

A redeveni autentic este unul din beneficiile cele mai importante ale procesului de dezvoltare personală. Şi cel mai dificil de accesat.

E momentul în care masca socială, rolurile pe care le joci, devin nesemnificative pe lângă persoana care ești tu cu adevărat. Dispare frica, și necesitatea de a te ascunde. Începi să cenzurezi mai puţin din ceea ce spui, şi să spui mai mult din ceea ce gândeşti. Cei din jur remarcă imediat acest lucru, şi adesea îţi apreciază sinceritatea.

Normal că vei păstra diplomaţia. Şi bunul simţ. Dar vei juca mai puţin intens unele roluri sociale, şi vei alege conştient să fii mai sincer. În primul rând faţă de propria ta persoană. Abia atunci începi să te deschizi şi faţă de alţii. Deja ştii cine eşti, şi îţi percepi mai bine scopurile şi interesele. Eşti pe drumul tău, pe care deja îl cunoşti tot mai bine. Astfel încât disimularea, minciuna sau falsificarea rolurilor tale nu îşi mai au sensul. Iar această deschidere şi autenticitate se simte din gesturile, comportamentul şi cuvintele tale!

Mai mult, transmiţi cu uşurinţă şi altora siguranţa ta. Când eşti sincer, ai curaj, şi eşti direct. Vorbeşti liber, fără reţineri. Pentru comparaţie, o persoană care are ceva de ascuns, şi minte, fiind CONŞTIENTĂ de acest fapt, va fi mai reţinută, mai ezitantă, şi unele semne discrete o vor trăda imediat. Unele expresii ale feţei, unele gesturi involuntare, sunt doar simptome vizibile pentru un ochi avizat. Semnale care indică destul de clar nesinceritatea. Pe care unii dintre noi o simţim aproape instinctiv.

Ca şi copii, eram cu toţii sinceri. Până pe la 10 ani, eram deschişi la orice experienţă. Ulterior, educaţia noastră, mai degrabă un fel de dresaj social,  ne-a obligat să minţim, să devenim falşi, sub pretextul respectării unor pretinse norme sociale. Iar concurenţa indusă de sistemul de învăţământ a dezvoltat în fiecare din noi sentimente de frică, ruşine şi vinovăţie, pentru mascarea cărora am fost învăţaţi să ascundem, să disimulăm, să jucăm continuu diverse roluri sociale. Fără să realizăm că energia noastră mentală cea mai preţioasă este concentrată pe jucarea lor!

Am devenit treptat, cu toţii, nişte actori. Neplătiţi, dar cu normă întreagă. Chiar dublă. Cu roluri multe, prea multe, şi cu program nelimitat. Şi cu sarcina ingrată de a schimba rapid rolurile între ele, în funcţie de situaţie, de necesităţi şi de persoanele sau anturajul în care ne aflăm.

Nu întâmplător, consumul de alcool este în topul european la noi în ţară, doar ruşii şi ucrainienii reuşind să ne depăşească! Prin consumul de alcool, TENSIUNEA generată de jobul suprasolicitant (actoria!) se risipeşte TEMPORAR! Însă pauza, acel respiro, este atât de necesară persoanelor angajate cu normă întreagă la jucarea unor roluri sociale, încât excesele devin ceva obişnuit. Şi asta nu e totul, ci mai există câteva dependenţe, care şi ele au menirea să ne ajute să fugim de REALITATE, să ieşim pentru câteva clipe, minute sau ore din rolurile devenite sufocante. Astfel, apar diverse alte comportamente autodistructive care te ajută să evadezi TEMPORAR, să uiţi că tu de fapt consumi ENERGIA TA VITALĂ pe ascunderea unor  stări, sentimente sau emoţii nedorite!

Dar dacă alegi să parcurgi un proces de dezvoltare personală, şi eşti capabil să redevii AUTENTIC, tensiunile din viaţa ta se reduc treptat, până la dispariţie. Nu mai ai nevoie de surogate care să te facă să le uiţi. Nici de evadare dintr-o realitate prea dureroasă. Ai devenit capabil să îţi creezi, pas cu pas, REALITATEA TA. Să lucrezi asupra ei, să o ajustezi conform dorinţelor şi posibilităţilor tale. Ai redevenit chiar TU, cel autentic! Fără să mai ai nevoie de vreo mască!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *